O functie necesita trei elemente -primul element o multime A numita domeniu de definitie, al doilea element, o a doua multime B ( nu neaparat diferita de A) numit codomeniu, si al treilea o lege de corespondenta (data sub mai multe forme), care are proprietatea ca pune in legatura ori ce element x (numit variabila, din A) cu un singur element y (numit valoarea functiei din B ), se scrie f:A→B, y=f(x), si se citeste : functia f e definita pe A cu valori in B.In exemplul de mai sus "Q" (multimea numerelor rationale) este "domeniul de definitie", deci x∈Q, inseamna ca x nu poate fi un radical, decat numere rationale ( adica cele ce pot fi scrise sub forma de fractie ordinara) , "R" ( multimea numerelor reale) se numeste "codomeniu functiei sau multimea in care ia valori functia noastra", egalitatea f(x)=[tex] -\frac{2}{7}x+4 [/tex] este expresia algebrica a functiei, adica legea de corespondenta care face posibila gasirea imaginii lui x din Q in multimea R, exemplu x=0⇒,
y=f(0)=-2/7*0+4=4, deci lui x=0 din Q, corespunde 4 din R, se mai scrie 0→4, prin functia data f.
